Parcul Carol I, una dintre bijuteriile verzi ale Capitalei, adăpostește celebrele statui „Giganții”. În spatele acestor sculpturi impunătoare se află o legendă veche, marcată de dragoste, gelozie și un destin tragic.
Povestea „Giganților” din Parcul Carol I din București. Doi frați îndrăgostiți de aceeași nimfă și destinul lor tragic
Se spune că iubirea adevărată nu are limite și transcende timpul și spațiul, într-un mod pe care nici filmele, literatura sau miturile nu îl pot reda pe deplin.
Legenda celor doi Giganți și a Nimfei lor este una dintre cele mai captivante povești din folclorul românesc, o iubire blestemată, marcată de suferință, lacrimi și destine frânte.
Legenda spune că ar fi existat cândva doi frați care ar fi fost îndrăgostiți de aceeași fată. Amândoi erau puternici, hotărâți și gata să facă orice pentru a cuceri inima frumoasei fecioare.
Dar iubirea lor nu a fost una binecuvântată, pentru că gelozia s-a strecurat între ei. Neputând să decidă cine ar trebui să fie alesul, au lăsat soarta să hotărască.
Finalul acestei legende are mai multe variante. Unii spun că fata, copleșită de alegerea imposibilă, s-a aruncat într-o cascadă, promițându-și inima celui care o va salva. Dar frații, orbiți de gelozie, au continuat să se lupte, fără să realizeze că era prea târziu.
O altă versiune, și mai tragică, povestește că, incapabili să accepte ca unul dintre ei să o aibă, frații au ucis-o în furia lor. Când și-au dat seama de grozăvia faptei, au fost copleșiți de regret, iar suferința i-a împietrit pentru eternitate.
Cum a luat ”naștere” legenda prin sculptură
Această poveste a fost transmisă din generație în generație, inspirând artiștii vremii. Oamenii care locuiau în munți au văzut, aproape de Bușteni, o cascadă străjuită de două stânci imense.
Ei au numit cascada Urlătoarea, ca un ecou al strigătului fetei pierdute, iar stâncile din jur au primit numele de Jepi, asemănându-se cu cei doi frați transformați în pietre.
În București, legenda a prins viață prin sculptură. Cu ocazia Expoziției Generale Române din 1906, organizată pe Câmpia Filaretului pentru a celebra 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I, arhitectul Remus Iliescu și sculptorii Frederic Storck, Dimitrie Paciurea și Filip Marin au ales să îngrijească această poveste tragică în piatră.
Expoziția din 1906 a fost un moment semnificativ pentru România, marcând progresul țării sub domnia Regelui Carol I. Evenimentul a avut o amploare deosebită, cu pavilioane, expoziții și lucrări de artă ce celebrau cultura și tradițiile românești.
În acest cadru, „Grota fermecată” și statuile „Giganții” au fost integrate într-un peisaj artistic complex, conceput pentru a îmbogăți parcul și a adăuga valoare culturală spațiului public.
„Grota fermecată” și destinul despărțit al statuilor
Inițial, lucrarea, intitulată „Grota fermecată”, includea cei doi frați, sculptați din piatră de Rusciuc, de către Storck și Paciurea, și frumoasa fată, numită „Nimfa adormită”, realizată în marmură albă de către Filip Marin. Cei trei erau așezați împreună, ilustrând pentru trecători durerea, pasiunea și tragismul iubirii neîmpreunate.
Compoziția originală avea un impact vizual și emoțional deosebit. „Giganții” erau portretizați ca două figuri masculine impozante, cu trăsături aspre, expresii încordate și o atitudine ce transmitea rivalitatea și suferința lor nemuritoare.
Între ei, „Nimfa adormită” emana o prezență delicată, simbolizând frumusețea fragilă și sacrificiul iubirii imposibile, o imagine de contrast ce adâncea drama poveștii.
De-a lungul timpului, istoria parcului s-a transformat, iar conducătorii care au urmat nu au mai apreciat poveștile vechi. În anii ’60, Parcul Carol a fost reamenajat, iar grota, simbol al legendei, a fost distrusă.
Descoperă și: Primăria Capitalei vrea să reabiliteze parcul Carol I. Cât timp vor dura lucrările
„Giganții” au fost mutați pe aleea principală, aproape de intrarea dinspre Piața 11 iunie, iar Nimfa, separată de cei doi frați, a fost relocată în Parcul Herăstrău, condamnând-o la singurătate.
Această mutare a sculpturilor face parte dintr-o serie de modificări ale parcului în perioada comunistă, când autoritățile au dorit să elimine sau să modifice elementele care nu se aliniau ideologiei regimului. „Grota fermecată” a fost una dintre victimele acestor schimbări.
Prin îndepărtarea Nimfei, simbolismul original al ansamblului a fost pierdut, iar „Giganții” au rămas singuri, fără contextul care le-ar fi dat sens.
Astăzi, puțini sunt cei care mai cunosc legenda din spatele acestor statui. Vizitatorii Parcului Carol se opresc adesea pentru a admira cele două figuri impunătoare, dar nu știu că ele reprezintă frați mistuiți de iubire și gelozie, nici că „Nimfa adormită” a fost odată alături de ei, completând o poveste tragică.
Un viitor pentru povestea celor trei
Poate, într-o zi, Nimfa adormită va fi readusă alături de cei doi frați, iar povestea lor va fi din nou completă. Până atunci, ea își doarme somnul departe de Giganți, în Parcul Herăstrău, iar cei doi frați stau de o parte și de alta a aleii principale din Parcul Carol, veghetori muți ai unei iubiri imposibile.
În ultimii ani, diverse inițiative culturale au încercat să readucă în prim-plan poveștile și simbolurile uitate ale Bucureștiului.
Poate, într-o zi, autoritățile sau iubitorii de istorie vor întreprinde demersuri pentru a recrea compoziția originală a statuilor. Aceasta nu ar reprezenta doar o restaurare artistică, ci și o reîntregire a unei povești care merită să fie împărtășită din nou.
Deși destinul lor părea potrivnic, legenda celor trei continuă să trăiască, atât în piatră, cât și în memoria celor care cred în povești. Așa cum spun vechii locuitori ai Bucegilor, nimeni nu poate despărți Jepii de cascada Urlătoarea, iar poate că nici frații și Nimfa lor nu vor fi separați pentru totdeauna.
Sursa: playtech.ro
Sursă Informateca.ro: Sursa ta de informații actualizate și credibile
